Puteți accesa revista de aici
ELEVI DE 10: Interviu cu Vlad Ivan
Este pasionat de dansul popular din Muntenia, pe care il promovează de fiecare dată când are ocazia. Recent, şi-a dat seama că dacă vrea să schimbe ceva, trebuie să se apuce serios de treabă... așa că a făcut rost de o finanțare europeană şi a pus la punct o şcoală de dans popular care poartă numele dansului lui preferat...
Edușcoală: Vlad, povestea ta este cumva povestea elevului devenit profesor. De unde a pornit ideea şcolii de dansuri populare şi cum s-a materializat?
Vlad Ivan: Eu fac dansuri de când eram elev la liceu, adică de la 15 ani. Mereu am avut dorința ca repetițiile să se facă mai organizat şi, când solicitam acest lucru, mi se răspundea: Vei face acest lucru când vei avea școala ta de dansuri. Așa că am incercat să fac acest lucru pe cont propriu... Inițial am lucrat sub formă de voluntariat, am avut o grupă în satul Cioceni din comuna Albeşti (n.red. jud. Prahova), iar preotul de acolo a fost cel care a avut inițiativa, a adunat cursanții și a obţinut o finantare de la Primărie pentru cumpărarea unui rând de costume. Acest grup s-a dezvoltat foarte frumos intr-un an şi jumătate. Apoi am făcut voluntariat și in Filipești, localitatea în care s-a născut Andreea, prietena şi partenera mea din acest proiect. În acest fel mi-am dat seama că vreau cu adevărat să predau. Când a apărut oportunitatea de a accesa fonduri europene pentru un proiect, am considerat că atâta timp când dansul popular este pasiunea mea, pot Incerca să mă dezvolt în acest fel.
EduȘcoală: Oamenii sunt destul de reticenti In a accesa fonduri europene. O spun și statisticile care descriu maniera in care sunt aceste fonduri absorbite în România. Cum a fost parcursul, drumul tău? Te intreb in condițiile in care mă gândesc că această reticență vine şi din faptul că birocrația te descurajează în România...
Vlad Ivan: Da, cumva și din acest motiv, când flat de posibilitatea accesării acestor fonduri primul gând care mi-a venit în minte a fost "Nu o să reușesc să fac nimic", dar cu sprijinul părinților mei și al prietenei mele, am prins curaj și am zis să încerc.
EduȘcoală: Cum a fost când ai primit OK-ul?
Vlad Ivan: Wow! A fost o veste extraordinară, nu mi-a venit să cred inițial. Să știți că lucrurile se mişcă destul de greu, în sensul că OK-ul a venit in luna decembrie, acum suntem la începutul lui iulie și încă nu au venit banii, abia am semnat contractul de finanțare... sper că vor veni și banii cât mai curând.
EduȘcoală: Spune-ne cum e să ai această dublă calitate - pe de o parte ești student, ai profesori pe care îi asculți, care te învață diverse lucruri, pe de altă parte, eşti profesor și ții și tu cursuri...
Vlad Ivan: Invat de la profesorii mei, învăţ ce este bine, ce nu este bine, preiau elemente din stilul lor de predare. Cei mai mulți dintre profesori apreciază acest proiect şi efortul pe care eu și Andreea îl facem în cadrul acestui proiect. Am primit încurajări de la profesori, chiar şi pe rețelele sociale.
EduȘcoală: Care crezi că este cea mai importantă calitate pe care trebuie să o aibă un profesor?
Vlad Ivan: Răbdarea! În cazul meu, răbdarea de a arăta același pas de foarte multe ori, până ce mai mult de jumătate dintre cursanți îl învață, il înțeleg.
Edușcoală: Este un proiect aflat la început de drum. Cum a fost primit până acum?
Vlad Ivan: Prima ședință cu prima grupă a mers neașteptat de bine. Ne aşteptam să fie cel mult 10 oameni cu tot cu rude, dar am fost vreo 20 de oameni. Nu am avut loc în sală, am fost nevoiţi să mai mutăm oameni în altă grupă de curs.
EduȘcoală: Mă gândeam că trendul de acum este către globalizare, către a prelua cât mai mult din tot ceea ce înseamnă civilizație occidentală. În acest context, cum simți tu că mai primesc tinerii, copiii, dansul popular?
Vlad Ivan: Cred că globalizarea nu ar trebui să excludă tradiția populară autohtonă. Cred că ţine de interesul fiecăruia pentru un anumit lucru... consider că există dorință de a face dans popular, există dorinţă de a asculta muzică populară.
EduȘcoală: Cum se vor desfășura aceste cursuri? Ai spus că ai început cu activitate de voluntariat? Te gândeşti să oferi astfel de module gratuite copiiilor? Poate celor care provin din medii defavorizate?
Vlad Ivan: În acest moment, prima şedinţă este gratuită. Dacă oamenilor nu le place ceea ce fac în prima oră, nu pierd nimic. Dacă decid să nu mai vină. Apoi, dacă se decid să continue, cursurile vor fi contra cost. Însă, pentru că am fost foarte plăcut impresionat de ceea ce s-a întâmplat în activitatea de voluntariat, cred că este o idee să ofer module gratuite copiilor care nu au posibilități financiare, dar ar vrea să înveţe să danseze. Unul dintre avantajele antreprenoriatului este chiar acesta - că îți poți face singur strategia. Poți decide să oferi cursuri gratuite, să participi la evenimente care aduc un beneficiu comunității. Scopul final, pe termen mediu și lung, al acestei şcoli este de a crea un ansamblu de dansuri populare şi, de ce nu, a de a forma instructori... aşadar, este și aceasta o variantă de a atrage tânăra generație către dansul popular.
Edușcoală: Ai spus că îi poți sprijini pe tineri să devină instructori... spune-mi mai multe despre această idee...
Vlad Ivan: E o idee mai nouă... mă gândesc la cei care se mişcă foarte bine, și au potențial, şi care, după ce devin instructori, pot fi angajați ai școlii. Depinde dacă îşi doresc să îi învețe și ei pe alţii. În ansamblurile in care am evoluat eu, erau foarte mulţi dansatori cu experiență, de la care am învăţat multe lucruri utile, dar care nu au mers atât de departe încât să ajungă instructori. Poate acum vom putea colabora...
EduȘcoală: Știu că pe lângă pasiunea pentru dans, căreia ii dedici mare parte din timpul tău, tu eşti şi student la Universitatea Petrol Gaze din Ploieşti. Spune-ne mai multe...
Vlad Ivan: Sunt anul III la Automatică, iar prietena mea, Andreea, este anul II la Calculatoare. Dorinţa mea ar fi ca pe viitor să pot lucra part-time, dimineața, în acest domeniu și apoi să mă ocup de cursurile de dans.
EduȘcoală: Pare un domeniu diferit de lumea artistică. Este cumva neaşteptat... cum se împacă cele două? Simți că una dintre pasiuni o ajută pe cealaltă?
Vlad Ivan: Cred că faptul că mă descurc cu cifrele mă ajută foarte mult. Însă, teoretic, cele două domenii sunt incompatibile. Am fost un elev cu 10 la matematică atât la Evaluarea Națională, cât și la Bacalaureat... sunt pasionat de cifre, iar dansul, deşi are o componentă artistică, înseamnă şi reguli stricte, paşi care vin într-o anumită secvență... adică se poate apropia de matematică.
Edușcoală: Te gândeşti să extinzi acest proiect? Să mergi şi în alte spații pentru a ține cursuri?
Vlad Ivan: Ar fi o idee, dar momentan nu avem voie să ne extindem în mediul rural, proiectul specifică foarte clar că avem voie să desfăşurăm activitatea in mediul urban. Totuşi, după doi ani, timp în care suntem monitorizați, ne vom putea extinde şi acolo. Pot fi organizate și cursuri la companiile mari, la cererea acestora.
Edușcoală: Şi totuşi, de ce dans popular?
Vlad Ivan: li vedeam mereu pe părinții mei la petreceri și eram mereu impresionat. Pot spune că asta mi-a deschis apetitul, i-am rugat să mă înveţe şi pe mine paşii, dar nu au reușit. Apoi, după ce am trecut pe la mai multe sporturi şi cursuri de dans, am ajuns, la 15 ani, la dansul popular și am rămas aici...
Edușcoală: Pentru că am ajuns la acest subiect drag ție, care este dansul tău preferat?
Vlad Ivan: Şcoala se numeşte Brâu muntenesc şi are sloganul Hai la brâu! Brâul este un dans bărbătesc, destul de dificil, dar il joacă şi femeile. Este un dans specific zonei. Recunosc, îmi plac şi dansurile din Ardeal, însă acesta rămâne preferatul meu.
EduȘcoală: Care au fost oamenii care te-au inspirat?
Vlad Ivan: Foarte mult sprijin am primit din partea părinților mei și al prietenei mele. Când am ajuns la ansamblul de la Casa de Cultură a Sindica- telor (Ploieşti) nu cunoşteam pe nimeni şi atunci m-au ajutat foarte mult instructorul și soția acestuia. Este voba despre domnul Constantin Dogaru. Are acum în jur de 70 de ani, dar este la fel de pasionat şi la fel de talentat în a preda. La fel, doamna Flori Dogaru, dansatoare, extrem de pricepută in predare.
EduȘcoală: Te-ai gândit să le ceri sprijinul, poate mai înveți lucruri noi, măcar în ceea ce înseamnă predare?
Vlad Ivan: Poate fi o idee... Invăţ multe lucruri noi la colocviile de la Buşteni. Evenimentul reunește câteva sute de dansatori, instructori, profesori şi fiecare întâlnire vine cu multe noutăți. În cadrul acestor colocvii, in fiecare dintre cele patru zile, un instructor predă un dans dintr-o anumită regiune a țării, toți ceilalți instructori îl învață și il dau mai departe cursanţilor lor. Din păcate, dansul popular din Muntenia este mai slab reprezentat decât cel din zona Sibiului, sau decât cel din zona Ardealului...
EduȘcoală: Poate că în acea zonă se păstrează mai bine tradiţiile...
Vlad Ivan: Da, în zona asta... dacă spui că faci dans popular sau muzică populară... oamenii te privesc cumva cu o oarecare superioritate. În Ardeal, oamenii sunt mult mai tentați să se implice în tot ceea ce ţine de păstrarea tradiției populare.
EduȘcoală: Care sunt planurile tale de viitor?
Vlad Ivan: Imi doresc să îmi termin studiile, adică facultatea şi apoi un master in domeniu, să pot merge pe acest drum cu dansurile şi... chiar sunt curios ce o să iasă... Îmi doresc să organizez petreceri cu tematică populară și să se danseze acolo Alunelul, Geampara sau Ciobănaş, dansuri din Muntenia care nu prea se dansează și nu înțeleg de ce.
EduȘcoală: Ce le transmiţi celor care sunt puțin reticenți când vine vorba despre dansul popular, despre tradiția populară?
Vlad Ivan: Să încerce! Nu poți spune că nu îți place dacă nu ai încercat niciodată. Oricine poate să danseze, trebuie doar să vrea, să își dorească.
EduȘcoală: Pentru că eşti foarte tânăr şi ai avut curajul să iniţiezi acest proiect, ce mesaj le transmiți celor care îşi doresc să se dezvolte în această direcţie, dar nu se regăsesc... poate și de teama de eşec, poate din cauza birocrației...
Vlad Ivan: Să încerce! Să se vadă acolo... unde vor să ajungă, să vizualizeze succesul și să lucreze în direcţia aceea, să facă ceea ce trebuie pentru a-și implini visul.